ghenadie popescu

blog despre un artist

Ghenadie Popescu a plecat la Paris

sursa: frasq.com

sursa: frasq.com

Ghenadie Popescu a plecat duminică, 31 august, la Paris, unde va participa la proiectul frasq.

frasq este la prima ediţie şi reprezintă o abordare subiectivă a improvizaţiei (performance-ului) care se practică în prezent. Este o abordare imperfectă dar şi generoasă, deschisă şi flexibilă. frasq este un mod de a pune întrebări şi de a medita asupra tehnicilor contemporane ale improvizaţiei. Artiştii vor activa atât individual cât şi în grupuri.

Iniţial a fost gândit şi organizat pentru localul numit Le Generateur, spaţiu privat, activităţile căruia sunt atribuite asociaţiei Arts Diffusion. Totuşi, proiectul se va desfăşura în mai multe locuri (galerii).

Ghenadie Popescu, care se va afla în reşedinţă în Franţa timp de 6 săptămâni, timp în care va realiza pentru frasq o colecţie de obiecte găsite în oraşele Paris şi Gentilly, care vor umple progresiv spaţiul galeriei Le Generateur. Deasemenea se vor organiza proiecţii cu filmele lui Popescu.

Expoziţia lui Ghenadie va putea fi vizitată de la 3 la 25 octombrie, vinerea de la 13.00 la 19.00, sâmbăta de la 14.00 la 20.00 şi duminica de la 15.00 la 19.00.

Detalii despre proiectul frasq.

Anunțuri

Septembrie 2, 2009 Posted by | jurnal, proiecte | , , | 1 comentariu

back to 11

Un alt film de Ghenadie Popescu, care a fost relizat cu ceva tipm în urmă dar abia acum a intrat pe internet. Puteţi vedea imagini unice cu capi de stat pupăcioşi care se cuprind şi mângâie, care zâmbesc şi se impun iar in paralel societatea pe care cu sau fără voia cetăţenilor, aceştia o crează şi o manipulează. Un film bun de tot după părerea mea, care denotă în Ghenadie un simţ ascuţit al observaţiei, raţionametului, umorului, fineţii şi capacităţii de a selecta imagini cu greutate şi semnificaţie.
Citește în continuare

August 28, 2009 Posted by | filme, jurnal | , , , | Lasă un comentariu

Mămăliga tăiată în trei părţi

Ghenadie Popescu a cărat o mămăligă de 150 kg de la Chişinău la Iaşi. Acest film prezintă peripeţiile mămăligii năzdrăvane şi reacţiile celor care o întâlneau.



Citește în continuare

August 27, 2009 Posted by | filme, jurnal | Lasă un comentariu

Fără mijloc, film de Ghenadie Popescu

Ghenadie reuşeşte să prezinte în câteva minute situaţia din majoritatea satelor Republicii Moldova. Film gen no-comment, care repetă un adevăr spus nu o singură dată dar prezentat în stilul Ghenadie Popescu:

August 25, 2009 Posted by | filme | , , , | 3 comentarii

Nina Chiper relatează despre „ciocnirea” cu Ghenadie Popescu

În ultima zi de drum a lui Ghenadie, am avut marele norok sa ne intilnim cu el pe traseul Chisinau-Giurgiulesti, anume pe drumul dintre Cislita-Prut si Giurgiulesti, eu fiind din Slobozia-Mare am parcurs 7 km cu bicicleta pentru un interviu cu protagonistul acestei istorii remarcabile. Ce am vorbit si cum l-am intimpinat pe Ghenadie vedeti in filmuletul ce urmeaza. Citește în continuare

August 21, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Fluture sau balama?

Ghenadie POPESCU, Fluture 2006, obiect, foto: Moni STĂNILĂ

Ghenadie POPESCU, Fluture 2006, obiect, foto: Moni STĂNILĂ

Pe Sfatul ţării, cam asta ne explica Ghenadie Popesu, un artist plastic bine cunoscut în RM şi vreau să cred că măcar cunoscut în RO, despre o sculptură de lemn tri(-)coloră.

Fusesem la un fel de citro la Guguţă (uimitor ce preţuri are berea la Chişinău!)… Apăruse la un moment dat un tînăr cu ochi dostoievskieni, vaporos şi glumeţ. Terente, spuse Andreea.

Ghenadie POPESCU, Torba 2007, costum, foto: Moni STĂNILĂ

Ghenadie POPESCU, Torba 2007, costum, foto: Moni STĂNILĂ

Şi acel Terente s-a apucat să ne descrie un personaj. Artist adevărat – garanta el. Ianuş, care oricum ne făcuse o listă de „oameni ce trebuie văzuţi”, ne-a solicitat completarea listei. Bun! Numărul de telefon al artistului şi hai la atelier. Cînd am pătruns în atelier lucrările ne asaltau din toate ungherele, de pe pereţi, din pervazul ferestrei. Lucrările de sculptură – că pînă la urmă şi artiştii care lucrează în pămînt tot sculptori sunt, aşa că şi Ghenadie tot sculpturi avea acolo, însă nu teracotă, nu piatră, mai puţin lemn. Materialul de bază folosit de artist e… mămăliga! Butaforie sau nu, porumbul măcinat e cel care naşte, prin mîna lui Ghenadie, lumea nouă după chipul celei vechi. Am privit atunci materialul ales ca liant între malurile Prutului, care, cel puţin cîteva sute de ani, a constituit hrana capitală a acestora.

POPESCU3

Ghenadie POPESCU, Fluture 2006, obiect, foto: Moni STĂNILĂ

După cîteva luni am înţeles că porumbul măcinat înseamnă mai mult. Am înţeles asta dintr-o videoepistolă primită de la Ghena(die), unde o mînă fără cap sau corp sau caracter zdrobeşte porumbul, îl ştirbeşte, urîţindu-l şi fragmentîndu-l. E o scenă brutală, întretăiată pe alocuri de un priveghi, de un carnaval grotesc, de sărăcie.

Spre finalul epistolei, apare al doilea suport al lucrărilor-concept: plasa de rafie, plasa întinsă peste ochiul nostru – ăla de carne, cu instincte. Plasa de rafie, costumul tradiţional al „omului nou”. Omul fără identitate reală. Rinocerul lui Ionesco, cel care acceptă compromisurile politice, care gîndeşte în termenii managementului comercial, care adună oamenii din faţa parlamentelor lumii ăsteia pentru a-i înghsui în supermagazine, megapieţe, hiperalimentare… acolo unde porumbul fărîmiţat devine o amintire frumos ambalată.

Dar în epistola de care vorbim se simte o minimalizare a stomacului şi o creştere a conştiinţei. Pentru că „rafia” nu mai e un costum, e doar o plasă stingheră, aproape uitată, între cîinii hrăniţi din gunoiul public de omologul alcoolicului lui Ionesco, de personajul pozitiv al acestei realităţi tragicomice.

Ghenadie POPESCU, Mamalighin 2008, obiect, foto: Moni STĂNILĂ

Ghenadie POPESCU, Mamalighin 2008, obiect, foto: Moni STĂNILĂ

Dacă întind coarda şi-mi dau voie imaginaţiei poetice, pot afirma că fiecare bob de porumb e conştinţa unui om, iar atunci, pentru mine, cuierul din mămăligă, medicamentele din mămăligă, telefonul din mămăligă, mănuşile de box din mămăligă nu sunt altceva decît „lumea nouă” (atît de asemănătoare cu cea veche) construită pe măcinarea conştiinţelor noastre. Poate Ghenadie n-ar fi întru totul de acord cu mine, dar pînă la urmă arta nu ar mai avea nici o valoare, fie ea artă plastică sau literatură, dacă nu ne-ar da, prin existenţa ei, posibilitatea de a o interpreta prin ochiul „cititorului”. Orice carte / pictură / sculptură are importanţă pentru mine în funcţie de sensul pe care mi-l dezvăluie, chiar şi atunci cînd mă îndepărtez de mesajul artistului.

Totuşi, încă nu e totul pierdut, fiindcă lumea nouă are preoţii ei. Gîndiţi de Ghenadie. Zebrafoanele (radiouri închise în mici zebre foarte foarte simpatice care prind multe multe posturi de radio) înghesuite peste tot, în hainele lor de puşcărie (imaginaţi-vă zebra!!), pregătite de atac şi scandal. Doi pe fereastră, unul pe masă, altul sub scaun. Numai buni să înceapă scandalul. Un fel de sabia lui Damocles. Dar zebrafoanele tac deocamdată. Tac şi privesc suspicios spre jugurile de pe pereţi. Jug de lemn, de blugi, de bomboane; n-are importanţă, tot juguri sunt. Doar căţeaua lumii noi ţopăie pe mese lăfăindu-şi ţîţele doldora de lapte pasteuriuzat, indiferentă la drepturile „naturale” ale omului închise în butuci, sau la ceea ce ascunde armata în dovleci.

Ghenadie POPESCU, Zebrofoni 2005, costum, foto: Ghenadie POPESCU

Ghenadie POPESCU, Zebrofoni 2005, costum, foto: Ghenadie POPESCU

A trecut ceva vreme de cînd am fost, seri la rînd, în atelierul lui Ghena. Din cînd în cînd mai primesc de la el cîte un filmuleţ, cîte o videoepistolă. Unele vesele, altele sumbre, dar toate au – ca şi personajele lui Dumitru Crudu din romanul Măcel în Georgia – în spatele lor cîte un spectru, venit din iad să dezmintă eliberarea de orice formă a răului, odată trăită. Exact aşa cum personajele lui Crudu părăsesc împreună (ce bine! nu?) Tbilisi, făcîndu-şi curaj şi ţinîndu-se de mînă, fără să observe că în spatele autobusului sunt spectrele celor de care se tem mai tare (ca să nu mai vorbim de baborniţa pedagogă ce flutură steagul roşu de pe o culme pe alta a dealurilor georgiene), tot aşa şi filmuleţele sau lucrările lui Ghenadie Popescu sunt bîntuite, de undeva din umbră, fie de figura lui Ceauşescu, fie de statuia lui Stalin, fie de înterbarea fatală: fluture sau balama între Est şi Vest?

Moni Stănilă, articol publicat în Stare de Urgenţă, nr.15, 2009

August 17, 2009 Posted by | articole | , , , , , | 2 comentarii

Oxana Greadcenco: Fenomenul Ghenadie Popescu

popescuOri de câte ori am citisem câte ceva despre aventurile artistului Ghenadie Popescu nu puteam să nu mă bucur în sinea mea. Înseamnă totuşi ceva să spargi nişte tipare într-o societate atât de tradiţionalistă cum este cea din Moldova.

Ghenadie Popescu a şocat (şi nu exagerez deloc când folosesc termenul acesta) moldovenii noştri de mai multe ori, lăsându-i fără replică. S-a făcut auzit încă prin anii 90 când îşi începuse aventurile pe două roţi, străbătând mai multe ţări cu bicicleta. După ce se închise graniţele, abia în 2006 Ghenadie a pornit iar la drum. Şi de data asta cu bicicleta. În fiecare zi de călătorie trimitea mesaje de călătorie, fie prin telefon, email sau fax. În martie anul acesta au apărut “Cronicile lui Popescu“, ceva cu totul inedit în literatura de la noi. Citește în continuare

August 14, 2009 Posted by | articole | 1 comentariu

Tocmai întorşi de la Giurgiuleşti

Ghenadie Popescu ne povesteşte în căteva cuvinte despre călătoria sa la Giurgiuleşti. Spune şi că pe drum a făcut o mulţime de fotografii, ateptăm să le vedem şi pe ele după ce-şi mai trage sufletul după un aşa concediu, cum insistă chiar el să-şi numească „deplasarea”.

August 14, 2009 Posted by | jurnal | Lasă un comentariu

Ghenadie şi roaba revin în Chişinău azi la 20.00

Dacă până în Giurgiuleşti a împins roaba-i colorată şi patriotică, în Chişinău se întroarce (se întorc mai bine zis) cu autobuzul. Va ajunge la orele 20.00 în gara de sud.
Vom reveni cu imagini mai pe seară, şi poate cu relatări de la Ghenadie.

August 14, 2009 Posted by | jurnal | Lasă un comentariu

Destinaţia – Guirgiuleşti

Ghenadie PopescuÎmpingând, pe drum de ţară, o roabă de 40 de kg… Aşa şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere artistul plastic Ghenadie Popescu. După ce, înainte de alegeri, a mers astfel şase zile de la Chişinău până la Naslavcea, sâmbătă, Popescu s-a pornit la Giurgiuleşti. Artistul are în roabă două genţi – una roşie şi alta albastră, simbolizând, împreună cu roaba galbenă, atât tricolorul, cât şi punguţa cu doi bani.

„Nimic nu e mai minunat, decât să-ţi vezi ţara aşa, mergând pe jos, la bordul unei roabe. Din maşină sau autobuz, nu observi nimic, dar astfel poţi cunoaşte faţa adevărată – frumoasă şi săracă – a R. Moldova”, aşa îşi explică artistul noua călătorie. Popescu ne mărturiseşte că, înainte de ziua sa de naştere, a petrecut o noapte de-a dreptul fericită. „În drum spre Naslavcea, dormeam nopţile pe dealuri, ca să nu mă pişte ţânţarii. Dar sâmbătă seara bureza şi m-am aciuat într-o pădure. A fost o noapte fericită, pentru că ţânţarii au hotărât să-mi facă un cadou de ziua mea de naştere şi m-au lăsat în pace. Numai un arici mi-a tuşit toată noaptea la ureche – se vede că am intrat în zona lui de influenţă şi el s-a simţit deranjat”.

Pe drum, Popescu mănâncă brânză, roşii, ceapă, usturoi şi ardei, produse cu care şi-a umplut de la Chişinău cele două genţi. Întrebat de noi dacă va bea un pahar de vin de ziua sa de naştere, artistul a negat categoric: „Vinul e o chestiune de surplus, o chestiune prea civilizată şi prea complicată pentru mine acum. Eu vreau să văd limpede tot ce se întâmplă în jurul meu, dar nu să mă îmbăt şi să visez… Altminteri, ce rost are să bat drumul?”. Ieri-seară, Popescu ne-a spus de la Cimişlia că-şi planifică să ajungă la Giurgiuleşti la finele acestei săptămâni.

sursa: timpul.md

August 10, 2009 Posted by | jurnal | 2 comentarii